Două subiecte de presă au explodat în ultimele zile:
- legea suveranității naționale, cu propunerea de interzicere a exportului comunitar și extracomunitar de buștean, cherestea, traverse de cale ferată precum și de interzicere a tăierilor rase și defrișărilor.
- informația că prin PNRR România s-a angajat să elimine lemnul de foc de la sursele de energie pentru încălzire.
Le voi analiza pe rând, ambele sunt două teme populiste interconectate pornind de la o prezumție că România își supraexploatează pădurile și este nevoie de măsuri excepționale pentru salvarea pădurilor.
Legea suveranității - Legea pentru protejarea interesului superior și suveran al poporului și cetățeanului român este o inițiativă legislativă promovată ca inițiativă cetățenească, proiect care se bucură de susținerea mediatică a unor trusturi media și formatori de opinie. În perioada următoare se vor organiza în țară centre de strângere semnături și se derulează deja campanii media de susținere a legii.
Proiectul legislativ a apărut în Monitorul oficial și poate fi consultat în forma publicată urmărind link-ul de mai jos:
Ce cuprinde textul de lege, referitor la domeniul forestier:
Art.14 (1) Se interzice exportul în spațiul comunitar sau extracomunitar de masă lemnoasă neprelucrată, inclusiv buștean, cu sau fără coajă, lemn rotund, cherestea, bârne sau traverse de cale ferată, până la data de 1 Ianuarie 2121.
(2) Articolul 4 se modifică și va avea următorul cuprins:
Nerespectarea interdicției de export al masei lemnoase, prevăzută la art. 1, se pedepsește cu închisoare de la 7 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.
Articolul 15
Legea nr. 46 din 19 martie 2008 privind Codul Silvic, publicată în Monitorul Oficial nr. 611 din 12 august 2015, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează:
(1) La articolul 29, alineatul (1) se modifică și va avea următorul cuprins:
Defrișările și tăierile rase pe teritoriul României, inclusiv cele motivate de reconstrucția ecologică, regenerarea și îngrijirea pădurilor, sunt interzise până la data de 1 ianuarie 2121.
(2) La articolul 29, alineatele (2), (3), (4) și (5) se abrogă.
(3) După articolul 109 se introduc trei noi articole, art. 109^1, 109^2 și 109^3, cu următorul cuprins:
109-1 Fapta de a provoca boli sau de a infesta cu dăunători arborii din fondul forestier se pedepsește cu închisoare de la 7 la 20 de ani.
109-2 Încălcarea interdicției prevăzute la art. 29 din prezenta lege se pedepsește cu închisoare de la 7 la 20 de ani.
109-3 Fapta de a incendia intenționat arborii din fondul forestier se pedepsește cu închisoarea de la 7 la 20 de ani.
Comentariile mele:
- exportul extracomunitar de buștean este interzis prin modificarea Codului Silvic, în vigoare de la 1 ianuarie 2021. S-a dovedit o lege absolut populistă, volumele de buștean exportate din România fiind insignifiante- de ordinul zecilor de mii de metri cubi. În plus, este o lege ușor de ocolit, cei care au dorit să continue exportul au mers pe varianta livrărilor intracomunitare, către Bulgaria în special, urmate de exporturi.
- interzicerea exportului de cherestea a fost de asemenea cuprinsă în multe inițiative legislative, dar de fiecare dată pe parcursul dezbaterilor s-a dovedit că este o falsă măsură pentru protecția pădurilor. Exporturile de cherestea au o pondere valorică mică- de 16-18 % în exporturile industriei lemnului din România, cantitățile exportate sunt relativ mici , dar mai ales volumele de cherestea exportate sunt contrabalansate de importuri foarte mari de buștean ! Pe segmentul rășinoaselor, de exemplu, importurile de buștean de gater sunt de ordinul a 1,8 - 2 milioane mc , iar exporturile de cherestea sunt de ordinul a 5-600 000 mc anual. Resursa de buștean importată parcurge cicluri complexe de prelucare în cascadă - rezultând cherestea, ulterior cherestea profilată sau îmbinată, panouri masive sau tehnice - PAL, OSB, MDF, peleți,energie din biomasă, etc. Este absurd să interzici exportul de cherestea, când România este un mare importator de lemn brut, practic distrugând acest întreg lanț de prelucrare esențial inclusiv pentru alimentarea pieții interne cu peleți, de exemplu și panouri - PAL, OSB, MDF ! În plus, este imposibil de diferențiat cheresteaua rezultată din buștean de import și cea rezultată din buștean de proveniență internă !
- despre interzicerea tăierilor rase: evident, la salcâm, plop, molid tăierile rase reprezintă practic singura soluție tehnică de recoltare și regenerare a pădurilor. Ponderea tăierilor rase în totalul tipurilor de tăiere în România este foarte redusă, de sub 10 %, fiind deja strict reglementată și limitată în suprafață. Evident, este de asemenea o propunere fără justificare tehnică.
Proiectul legislativ menționat merită atenție și clarificări în dezbateri.
A doua temă - asumarea prin PNRR de către România la renunțarea la încălzirea cu lemne.
În fapt, formularea menționată din PNRR este: "Reforma: (…) va asigura durabilitatea și trasabilitatea biomasei pentru a preveni orice impact negativ al utilizării bioenergiei asupra biodiversității și pădurilor și pentru a diversifica mixul energetic pentru încălzire și răcire, utilizând alte materii prime decât biomasa forestieră. (…) Reforma (…) va diversifica mixul energetic în sectorul încălzirii și răcirii, reducând componenta de biomasă forestieră", este formularea din varianta în limba română a PNRR.
Proiectul concret cuprins în PNRR este o investiție de 600 milioane euro în extinderea rețelei de gaze, proiect experimental în regiunea Olteniei, a cărui dezvoltare este condiționată de transportul concomitent de hidrogen ca alternativă energetică în procent de 20 %, ulterior din 2030 exclusiv hidrogen !
Practic, Uniunea Europeană nu dorește să finanțeze extinderea rețelei de gaze, considerat un combustibil fosil. Proiectul a fost cuprins în PNRR sub motivarea de construcție a unei infrastructuri "verzi", cu un combustibil verde - hidrogenul "verde" - obținut prin electroliza apei utilizând energie electrică din surse regenerabile. Personal evaluez acest proiect ca fiind puțin matur: hidrogenul din electroliza apei este considerat în analizele științifice doar o soluție de înmagazinare a energiei electrice regenerabile- presupunând că este în exces - și de a furniza un combustibil- alternativă pentru transporturi. Nu pentru încălzire. Evident, prin transfomările energie electrică - hidorgen verde - transport- energie termică randamentul menționat de literatură este de maxim 60-70%, în timp ce folosirea directă a energiei electrice pentru încălzire are un randament de 92-94% și nici nu are nevoie de infrastructură de transport ! De ce să produci hidrogen verde și să îl folosești pentru încălzire, în loc să folosești direct energia electrică pentru încălzire, dacă o ai ?
Ca ordin de mărime, pentru conectarea la gaze a 200 000 de gospodării este nevoie de investiții doar în rețeaua de distribuție de 1 miliard euro. Cei 600 000 euro alocați prin PNRR abia vor ajunge pentru conectarea a 150 000 locuințe. Presupunând că acel proiect pe care eu îl consider nefezabil economic- de a alimenta rețeaua și cu hidrogen - se va implementa.
Sigur, diversificarea mixului energetic în sectorul încălzirii și răcirii este un deziderat. Se pot extinde instalațiile solare rezidențiale. Există și soluția pompelor de căldură. Există și gazul ca alternativă- în măsura în care se va investi masiv în infrastructură. Dar toate acestea au costuri economice uriașe, mult mai mari decât încălzirea cu lemne. Dublarea costului gazelor face ca încălzirea cu lemne să fie de minim 2,5 mai economică decât încălzirea cu gaze.
Personal cred că discuțiile privind o strategie energie-climă sunt incipiente în România. În strategia energetică a României, lemnul ca resursă pentru încălzire în orizontul 2030 apare ca fiind posibil să fie înlocuit, prin extinderea rețelei de gaze, pentru 5-600 000 locuințe. Din cele 3.5 milioane locuințe care se încălzesc în prezent cu gaze.
Dar impactul pe linie de climă - gazul fiind un combustibil fosil - este departe de a fi cuantificat. Plus impactul pe balanța valutară- gazul fiind din import.
Sigur, resursa de lemn disponibilă suplimentar dacă s-ar reduce consumul de lemn de foc ar putea fi valorificată superior de către industria lemnului.
Dar pentru asta este nevoie de o viziune și o strategie de valorificare a resursei de lemn, de investiții, de o strategie pădure-lemn, conexată cu o strategie energie-climă.
Deocamdată a fost prins în PNRR un proiect de extindere a rețelei de gaz, rețea care să transporte și un "hidrogen verde" pe care nu știu cum îl vom putea produce într-un mod fezabil economic.
În loc să se discute utopic despre înlocuirea lemnului ca resursă energetică de încălzire, este mult mai pragmatic să se implementeze proiecte de creștere a randamentului energetic în utilizarea lemnului de foc, prin centrale rezidențiale și termoșeminee eficiente, micro-centrale de cvartal, susținerea utilizării peleților, etc.
Cele două subiecte de pe agenda publică discutate astăzi arată că aceasta continuă să fie dominată de abordări populiste, fără soluții reale. Și pornind de la ipoteze complet false: faptul că pădurile României au nevoie de măsuri excepționale pentru a fi protejate.
În mod evident, sectorul pădure- lemn este parte a soluției și trebuie inclus în orice proiect de țară pentru România.