România nu are o strategie a biomasei. Aproximativ 1.5 milioane gospodării au trecut de la încălzire cu lemn la gaze între 2014 și 2025. Concomitent, avem peste 2100 localități, dintre care 200 orașe, care nu au acces nici la rețeaua de gaze și nici sisteme centralizate de încălzire. Datorită fenomenului de uscare a pădurilor, avem un exces de resursă de lemn de foc în piață și un deficit de lemn pentru industrie. Lecția austriacă: o strategie energetică centrată pe biomasă, cu beneficii sociale, economice și de mediu. Fără valorificarea biomasei, nu vom reuși să facem lucrările de îngrijire a pădurii. Este timpul să ne unim pentru o astfel de strategie. Fără o astfel de strategie, rămânem într-un declin al industriei lemnului și cu blocaj în administrarea pădurilor.
O privire retrospectivă pentru a înțelege prezentul. Anii 2014-2025
Starea actuală și problemele sectorului forestier de astăzi cred că pot fi cel mai bine înțelese dacă aruncăm o privire retrospectivă asupra evoluțiilor din sector. Sectorul forestier s-a contractat în perioada 2014-2025, o lungă perioadă de centrare a politicilor publice exclusiv pe combaterea tăierilor ilegale și o înțelegere simplistă a "protecției pădurilor" ca extindere a ariilor protejate și non-intervenție. A urmat o lungă adaptare a consumului la resursa disponibilă, cu contracția consumului. Rezultatul: o scădere uriașă atât a resursei disponibile pentru industria lemnului cu afectarea potențialului de dezvoltare al acesteia și o marginalizare a resursei de biomasă- și în special lemn - în mixul de resurse energetice de tranziție către energii regenerabile, cu o scădere accentuată a gospodăriilor care se încălzesc cu lemn de foc și implicit o scădere a consumului de lemn de foc.
Cred că anul 2014 este anul de cotitură cu un set de politici care au continuat până astăzi, centrate pe combaterea tăierilor ilegale. Ce s-a întâmplat în 2014:
- a fost lansatul upgrade-ul pentru SUMAL- Radarul Pădurilor, cu impact real în combaterea tăierilor ilegale.
-a fost aprobat un nou Cod Silvic- care a adus multe evoluții pozitive în sector.
- este anul lansării celei de a treia capacități mari de producție a grupului Schweighofer în România, capacitate de producție care arătam atunci că nu poate fi aprovizionată pe baza resursei legale de rășinoase disponibile în piață de proveniență internă. Ceea ce s-a și întâmplat. Balanța import- export s-a schimbat, România devenind un importator mare, de 1.5-2 milioane mc lemn brut anual după 2014.
-o analiză a balanței import-export pe datele anului 2014 arăta că , în urma lansării Radarului Pădurilor, au dispărut din piață 2.5 milioane mc rășinoase. Prețurile resursei de lemn au crescut masiv. Multe capacități de procesare mici au dispărut.
2014:Analiza a balantelor bustean / cherestea si import/export pe segmentul rasinoaselor
Arătam atunci că sunt evoluții foarte bune, iar politicile de combatere a tăierilor ilegale trebuie dublate de măsuri de susținere a valorificării potențialului pădurilor, datele IFN arătând că recoltăm legal doar 30-35 % din creșterea pădurilor !
Din păcate, setul de politici de combatere a tăierilor ilegale nu a fost dublat de un astfel de set de politici de susținere a dezvoltării potențialului sectorului.
Tema tăierilor ilegale a devenit o temă predilectă de exploatat a populismului și demagogiei, până azi. Au urmat anii 2016-2020 de extindere a sistemului de arii protejate-inclusiv Natura 2000, care au ajuns să reprezinte peste 50 % din suprafața fondului forestier. Protejarea pădurilor a fost asimilată cu non-intervenția printr-o continuă deformare a comunicării despre păduri, prin finanțarea masivă cu sume de ordinul a 250 milioane de euro a ONG-urilor pentru elaborarea planurilor de management ale siturilor Natura 2000, fiind cultivată obsesiv tema "dispariției pădurilor prin tăieri ilegale".
Anii 2014-2025 au fost ani de crize succesive sau suprapuse prin restrângerea artificială a resursei disponibile atât pentru aprovizionarea industriei lemnului cu resursă cât și a pentru asigurarea necesarului cu lemn de foc al populației. Cu creșteri artificiale ale prețurilor, prin restrângerea ofertei.
Tot în această perioadă legislația silvică a fost dublată de o legislație de mediu redundantă, cu proceduri greoaie, cu efect de blocare a sectorului: planurile de management ale Siturilor Natura 2000 și legislația privind evaluările de mediu.
Anul 2022 a fost anul de maxim al prețurilor, cu piața lemnului transformată într-o piață speculativă a lemnului de foc, care au atins prețuri de 7-900 lei/mc și chiar 1100 lei/mc pentru lemnul de foc paletizat.
Criza cvasipermanentă pe segmentul asigurării necesarului de lemn de foc - cu aparența insuficienței resursei și presiune pe completarea necesarului din tăieri ilegale- a condus la marginalizarea biomasei din toate strategiile și finanțările care trebuiau să asigure tranziția la energii regenerabile în tot acest interval de timp. O uriașă oportunitate ratată.
Unde suntem azi?
Anul 2023 a fost anul contracției dramatice a industriei lemnului confruntată cu prețurile prea mari ale resursei- o scădere de 25 % a producției. Scăderea producției în industria lemnului a continuat și în 2024-2025.
Anii 2024-2025 au revelat o realitate nouă: stocuri uriașe de lemn de foc, greu de valorificat ! Din ce în ce mai puțin lemn de calitate pentru industria lemnului !
Administrația silvică- și în special Regia Națională a Pădurilor- Romsilva, cu un model de business nesustenabil dar extrem de comod, bazat pe volume mici valorificate și prețuri mari, a început să aibă probleme financiare serioase. Costurile administrative uriașe ale suprareglementării legislative din administrarea pădurilor au devenit greu de suportat. La RNP- Romsilva "profitabilitatea" a atins nivele derizorii, în silvicultura privată nu a mai rămas loc unde să fie transferate costurile: nici către proprietari, nici către lemnul pentru industrie.
Dar să ne uităm puțin pe cifre.
Aproximativ 1.5 milioane gospodării au trecut de la încălzire cu lemn la gaze între 2014 și 2025. Cât de mult a scăzut consumul de lemn de foc?
Conform unui raport al Consiliului Concurenței, în 2014 erau conectați la rețeaua de gaze 3 150 000 consumatori casnici. În 2019 numărul acestora ajunsese la 3 670 000 !
O evoluție detaliată , după 2019:
1. Evoluția numărului de consumatori conectați la rețeaua de gaze
| An |
Consumatori casnici |
Consumatori non-casnici |
Total consumatori |
| 2019 |
3.670.000 |
115.000 |
3.785.000 |
| 2020 |
3.830.000 |
117.000 |
3.947.000 |
| 2021 |
3.950.000 |
120.000 |
4.070.000 |
| 2022 |
4.120.000 |
123.000 |
4.243.000 |
| 2023 |
4.320.000 |
125.000 |
4.445.000 |
| 2024 |
4.400.000 |
127.000 |
4.527.000 |
| 2025 |
4.480.000 |
128.000 |
4.608.000 |
Între 2014 și 2025 s-au racordat la rețeaua de gaze 1.5 milioane consumatori noi ! De remarcat că numărul gospodăriilor conectate la sistemele centralizate de încălzire nu a mai scăzut mult în perioada 2104-2025, de la 1.1-1.2 milioane gospodării. Deci cei care au trecut la gaze nu au mai provenit după 2014 semnificativ prin tranziție de la sisteme centralizate. Cele 1.5 milioane gospodării care au trecut la încălzirea cu gaze provin în mare majoritate din gospodării care se încălzeau cu lemne. Există și o creștere lentă a gospodăriilor care se încălzesc cu pompe de căldură- cifra probabil este undeva la 0.5-1 % din gospodării- 40-80 000 gospodării.
Dacă transpunem cifra de 1.5 milioane gospodării- contează ordinul de mărime al cifrei, este oricum peste 1 milion locuințe- care au renunțat la încălzirea cu lemn în piața lemnului de foc, vă las pe dumneavoastră să socotiți consumul de lemn de foc care a dispărut din piață și care a condus la situația pe care o avem pe acest segment de piață: cerere slabă, mai mică decât oferta ! Probabil azi au mai rămas 3 milioane gospodării care se încălzesc cu lemn de foc. Este incă foarte mult în balanța consumului energetic al României.
Datorită fenomenului de uscare a pădurilor, avem un exces de resursă de lemn de foc în piață și un deficit de lemn pentru industrie.
Adevărata criză a sectorului este dată de agravarea fenomenului de uscare a pădurilor, analizat pe larg la ediția 2025 a Forumului Pădurilor, Industriei lemnului și Bioeconomiei organizat de Fordaq. Datele IFN Ciclul III ne arată că 17.5 milioane mc putrezesc anual ca lemn mort în păduri, mult peste mortalitatea naturală de 1 mc/an/ha normală. Din volumul pus pe piață în 2025, peste 5 milioane mc, adică peste 30 %, au provenit din tăieri accidentale. Mă aștept ca acest volum din produse accidentale să crească în 2026, datorită evoluției agresive a fenomenului de uscare în 2025. Nu știm cum va evolua fenomenul de uscare a pădurilor în 2026 și anii următori- dar este un trend care probabil va continua, cu intensități variabile.
În contextul creșterii ponderii produselor accidentale în recoltă și a scăderii cererii de lemn de foc, este de remarcat faptul că multă masă lemnoasă începe să nu mai aibă valorificare în piață. Vă invit să revedeți rezultatele licitațiilor principale organizate de RNP- Romsilva, cu județe cu procente de adjudecare de 11-30 % din ofertă !
Rezultatele licitațiilor principale organizate de RNP-Romsilva. Trenduri 2026.
Amploarea fenomenului de uscare a pădurilor din ultimii 3 ani- și mai ales anul 2025 , creșterea ponderii produselor accidentale cu efect în creșterea ofertei de lemn de foc și scăderea ofertei de lemn pentru industrie, scăderea cererii de lemn de foc demonstrată statistic crează un context foarte dificil, dar nu fără ieșire.
Per ansamblu, chiar dacă există și rezultate punctuale pozitive, anii 2014-2025 pot fi considerați ca fiind ani ai unor oprtunități strategice ratate de dezvoltate a sectorului. Dar tocmai pentru că aceste dezvoltări nu s-au realizat, potențialul este foarte mare.
Pe domeniul silviculturii, reiau câteva din concluziile Forumului Pădurilor:
-este obligatoriu a se ieși rapid din logica precomptării produselor accidentale datorate fenomenului de uscare a pădurilor din posibilitatea de produse principale. Altfel alergăm continuu după fenomenul de uscare și doar extragem morții din pădure, după cum s-a spus la forum, și nu mai aplicăm amenajamentul, blocând regenerarea pădurilor.
-lucrările de îngrijire a pădurii trebuie executate cu intensități corecte, date de starea de desime și densitate a arboretelor, începând cu curătirile și primele rărituri, pentru a crește spațiul de hrănire al arborilor și a scădea concurența pe resursa de apă/ minerale/ spațiu în interiorul arboretelor.
-este necesară reglementarea unor lucrări de prevenție fitosanitară- cu extragerea arborilor afectați de timpuriu, pentru a preveni pe cât posibil gradațiile.
-alte măsuri mai complicate- migrarea asistată a speciilor, punerea în discuție a tipului natural fundamental de pădure, recartarea stațiunilor, etc - trebuie studiate.
Nu este deloc simplu. Nu se va putea face fără un foarte mare efort de investiții și susținere prin politici publice.
Dar nimic nu va funcționa fără o piață a lemnului care să absorbă resursa suplimentară rezultată. A se vedea cum arată pădurile din Ilfov, după blocarea recoltării lemnului prin includerea tuturor pădurilor din județ în Centura Verde a Bucureștiului. Peisaje dezolante în pădurile de pe autostrada A1, în pădurea Băneasa, in trupul Scroviștea și toate pădurile din județ: arbori uscați pe picior, arbori rupți de furtuna din vara anului 2025, nerecoltați. Iar din volumul pus în valoare și scos la licitație pentru 2026- de 27 000 mc, s-au adjudecat 2800 mc, adică 11 %. Pădurile neprotejate și neîngrijite ale Ilfovului. O Centură Verde după priceperea celor care au susținut non-intervenția ca modalitate de protejare a pădurilor. Evident, pădurile au nevoie de îngrijire , nu de non-intervenție.
Resursele financiare pentru a susține tot efortul de bună îngrijire a pădurilor nu pot fi generate decât de valorificarea superioară a lemnului recoltat.
Pe segmentul industriei: o piață a lemnului organizată, orientată către aprovizionarea constantă și fluentă a industriei. Direcția către lemn pe picior sau lemn fasonat trebuie clarificată.
Pe segmentul resursei de biomasă pentru energie, potențialul este uriaș pentru biomasa forestieră, dar este nevoie de o inflexiune în politicile publice care să susțină aceste dezvoltări. Nu este doar o oportunitate pentru sectorul forestier, este o șansă pentru sectorul energiei din România, pentru că biomasa este regina energiilor regenerabile pentru sectorul de încălzire. Oportunitățile sunt:
-includerea biomasei în mixul de resursă pentru salvarea sistemelor centralizate de încălzire. Încă avem 1.2 milioane gospodării conectate la sisteme districtuale de încălzire, cu puncte termice care se pot converti către biomasă.
-susținerea tranziției la sobe,centrale și șeminee moderne pentru gospodăriile care se încălzesc cu lemne. Gospodăriile care se încălzesc cu lemne nu beneficiază de nici un sprijin din partea statului. Gospodăriile conectate la sisteme centralizate beneficiază de subvenții medii de 50 % din prețul gigacaloriei, adică peste 1000 de euro/an. Gospodăriile care se încălzesc cu gaze, asemenea, prin diferența între prețul pieței libere a gazelor și prețurile administrate de furnizare a gazelor.
-susținerea instalării centralelor pe peleți.
-programe de susținere a instalării de sisteme districtuale de încălzire pe biomasă- pentru comunități locale și orașe mici. Sunt peste 2100 de localități în România, inclusiv peste 200 de orașe, care nu au acces șici la rețea de gaze și nici nu au sisteme centralizate de încălzire. Ce soluție au aceste comunități? Este ridicol ca ghidurile de finanțare pentru sisteme de încălzire pentru aceste comunități locale să excludă biomasa !
Avem peste 2100 localități, dintre care 200 orașe, care nu au acces nici la rețeaua de gaze și nici sisteme centralizate de încălzire.
Estimare a localităților fără gaz și fără termoficare
✅ Total localități din România: ~3.181 (conform INS)
�� Localități conectate la gaze (2024): ~1.023
�� Localități cu termoficare: ~50–60
Concluzie: sunt peste 2 100 de localități care nu au nici o soluție. Peste 200 orașe în care se cară lemnele cu sacoșa la etaj !
Lecția austriacă: o strategie energetică centrată pe biomasă, cu beneficii sociale, economice și de mediu.
Pentru a înțelege mai bine contrastul între politicile publice din România și potențial, exemplul cel mai bun este Austria, unde am participat recent la CEBC -Central European Biomass Conference, eveniment găzduit la Graz.
Austria este o țară dezvoltată economic, care își valorifică potențialul turistic într-un mod remarcabil, cu standarde ridicate pentru managementul pădurilor, dar concomitent cu o industrie a lemnului foarte dezvoltată și mai ales cu un sector al energiei din biomasă foarte dezvoltat:
-Austria a eliminat complet centralele pe cărbune, iar energia nucleară este controversată și nu face parte din mixul de energie luat în considerare.
-energia din biomasă este principala sursă de energie regenerabilă din Austria, cu 50 % din producție, urmată de hidroenergie cu 32 % !
-cum este posibil: Austria are peste 2500 centrale de încălzire de district , care asigură energie termică în tot atâtea localități ! Practic sunt puține localități care să nu aibă o centrală de încălzire de district pe biomasă !
-în strategia sa energetică, Austria prevede conectarea în fiecare an a 40 000 de gospodării noi la sisteme centralizate pe biomasă/centrale pe peleți/sobe moderne până în 2040, ponderea energiei din biomasă în sistemele de încălzire centralizată, inclusiv în marile orașe, urmând să crească !
-concomitent, biogazul rezultat prin diverse tehnologii din biomasa agricolă și forestieră este considerat resursa care va asigura până în 2040 tranziția de la gazul fosil !Tehnologiile sunt mature și disponibile - dezvoltarea acestor tehnologii a făcut din Austria principalul furnizor de soluții de energie din biomasă la nivel european.
Beneficiile pe care le estimează Austria din utilizarea biomasei -conform unui studiu prezentat de Asociația Biomasei din Austria- sunt uriașe:
-24 000 de locuri de muncă în sectorul energiei din biomasă, de 7 ori mai multe locuri de muncă decât dacă s-ar utiliza combustibili fosili. Pentru că în cazul biomasei, sunt cuantificate și locurile de muncă create în administrarea pădurilor și recoltarea lemnului, in transport, operarea centralelor pe biomasă, etc.
-sectorul energiei din biomasă generează în Austria o cifră de afaceri de 4.5 miliarde euro, valoare adăugată care rămâne integral în Austria pe tot lanțul valoric, de la pădure la administrația silvică, sectorul de exploatare și operatori de centrale pe biomasă ! Dacă s-ar folosi combustibili fosili- pentru că Austria nu are resurse proprii- 90 % din această valoare s-ar duce în exteriorul Austriei !
-utilizarea biomasei în generarea de energie se estimează că a redus bilanțul de carbon al Austriei cu 13 milioane tone CO2 in 2024 , față de situația în care s-ar fi utilizat combustibili fosili. Valoare de piață: peste 1 miliard de euro ! În plus, Austria este una dintre puținele țări europene care se apropie de ținta de 40 % energii regenerabile în mixul energetic. România este la 24 % . Iar din acest 24 %, o contribuție de 60 % o are uriașul consum de lemn de foc al populației, cu energia din biomasă rezultată contorizată ca energie regenerabilă.
-poate cel mai important: dezvoltarea sectorului de energie din biomasă a ajutat la realizarea lucrărilor de îngrijire în pădurile tinere, lucrările de curățire și rărituri, din care altfel ar rezultat sortimente de biomasă fără valorificare. Pădurile Austriei sunt mai productive și mai reziliente, prin efectuarea lucrărilor de îngrijire.
Fără valorificarea biomasei, nu vom reuși să facem lucrările de îngrijire a pădurii.
Beneficiile pe care le-ar putea avea România cu o strategie asemănătoare cu cea a Austriei? Cel puțin duble, având în vedere mărimea României . Este un potențial de dezvoltare uriaș. Dar și mai important, este singura șansă ca să valorificăm lemnul din lucrările de ingrijire ale pădurii și să facem lucrările de protecție fitosanitară.
Altfel vom rămâne cu Centura Verde a Bucureștiului în starea deplorabilă în care a adus-o "protecția", cu pădurile neîngrijire, cu CET-urile pe cărbune falimentate de taxele pe carbon, cu lemne cărate cu sacoșa la bloc în orasele României.
Poate ar trebui adus în discuție și de ce a trebuit să găsească Austria soluții: pentru că nu are resurse de gaze și petrol, le cumpără. România se bazează în următorii 9-10 ani pe aportul suplimentar de 8-9 miliarde de mc de gaze din Marea Neagră, resursă suplimentară care va asigura consumul intern, ba chiar vom exporta probabil 3-4 miliarde mc anual pentru că nu vom avea consum suficient de mare. După cei 9-10 ani în care aportul acesta de gaz suplimentar se va termina, vom rămâne cu un deficit anual de 6-7 miliarde mc și cu un sector al energiei nemodernizat , cu taxe de carbon uriașe. Ca ordin de mărime, numai CET-ul din Craiova intrat recent în insolvență trebuie să achiziționeze certificate de carbon de aproximativ 60 milioane euro anual, și pentru că nu a avut bani să le achiziționeze plătește o penalitate care dublează suma. În loc să investim acești bani în modernizare, îi aruncăm pe fereastră !
Am uitat. Stăm bine la urși față de Austria pentru că am interzis vânătoare. Dar la ski vom merge în Austria, pentru că ei nu au urși pe pârtie.
Ar trebui să reușim să ne unim de la proprietari de păduri la industria lemnului pentru o strategie a biomasei pe modelul Austriei !
Cătălin Tobescu
